Dacă vrei să te îmbraci ca Liane de Pougy:

Controversate, urâte şi iubite cu pasiune deopotrivă, admirate, vorbite pe la colţuri sau arătate cu degetul, dar cu siguranţă, niciodată ignorate. Amantele profesioniste sau curtezanele pot face şi desface familii, guverne, lumi. Istoria e plină de astfel de personaje şi nici România nu duce lipsă de amante-curtezane celebre cu poveşti incredibile şi vieţi fascinante.
Velica şi Maria-Cristina. Curtezanele lui Mihai Viteazul
E una din figurile istorice cele mai iubite de români, istoriile sale de vitejie înflăcărând imaginaţia celor mici şi mari şi curajul şi viziunea sa despre ţinuturile româneşti inspirând pe românii de pretutindeni. Dar există istorici care au vrut să cunoască şi poveştile sentimentale ale lui Mihai Viteazul. Iar informaţiile care au fost scoase la iveală au dezvăluit faptul că „Mihai Viteazul a fost un soţ crud, un om care nu şi-a cruţat nevasta, care o punea faţă în faţă cu ibovnicele lui, cărora uneori le dădea pasul înaintea doamnei, despot în viaţa privată cum era în cea publică, în felul regilor de mai târziu ai Franţei cu multe Lavalliere şi multe Pompadoure“.

Mihai Viteazul a fost căsătorit cu Doamna Stanca, care provenea din puternicul neam al boierilor din Izvorani, dintr-o familie înrudită cu fraţii Buzeşti. Multi istorici spun că domnitorul s-a căsătorit din interes cu ea, pentru că avea nevoie de averea ei şi de alianţe puternice cu neamurile boiereşti pe care le avea în familie şi că doamna Stanca a fost înşelată adeseori de voievod cu ibovnicele sale mult mai tinere, aristocrate şi bine educate.
Una din cele mai cunoscute este blonda Velica, care era fata logofătului Ion din Piteşti. Velica era căsătorită cu italianul Fabio Genga şi l-a cunoscut pe Mihai Viteazul la curtea lui Sigismund Bathory, în 1595, după bătălia de la Călugăreni.
Se spune că relaţia dintre voievod şi blonda Velica a devenit una foarte serioasă, spre nefericirea doamnei Stanca şi că nevasta italianului se visa chiar soţie de domnitor. Sursele vremii povestesc că Velica se autointitula “Gospodja Velica”, titlu acordat doar soţiilor de voievozi.

În 1600, un agent neamţ scria că „toate trebile ţării le are în mînă o jupâneasă româncă, măritată cu Fabio Genga, cu care se ţine vodă în ştiinţa tuturor, pînă într-atât încât a poruncit soţului, sub pedeapsă de moarte, să n-aibă a face cu dânsa“.

O altă amantă celebră a lui Mihai Viteazul a fost Maria Cristina Bathory, care era vara lui Rudolf al II-lea şi soţia lui Sigismund Bathory.
Exilată la Castelul din Chioar de către Sigismund, divorţată la 25 de ani, Maria Cristina a căzut în mrejele voievodului român, care, spun unele surse, ar fi folosit-o pe tânăra lui amantă ca să afle informaţii interesante pentru strategia lui politica şi militară.
Maria lui Cuza
La mijlocul secolului 19, jurnaliştii mondeni ai vremii ştiau că dacă voiau să-l vada des pe Vodă Cuza aveau doar de aşteptat seara, târziu, în faţa casei de pe Strada Biserica Amzei nr. 3. Acolo era cuibuşorul de nebunii pe care Vodă îl aranjase cum se cuvine, cu mobilă şi fineţuri de la Paris, pentru amanta lui iubită: Maria Obrenovici, fiica latifundiarului Costin Catargi.

Despre amanta lui Cuza ştia toată lumea, în timp ce soţia lui, doamna Elena închidea ochii iar presa vremii specula, înjura, ierta şi iar striga.
Maria s-a născut în anul 1832, a avut doua mariaje încheiate cu divorţ (întâi cu un general sârb, apoi cu prinţul Miloş, cu care a avut în 1854 un fiu, pe nume Milan, viitorul rege al Serbiei).
După al doilea divorţ, Maria se mută la Iaşi, unde e una din cele mai admirate şi bârfite mondene ale târgului.

“Mai frumoasă şi mai feminină decât doamna Elena, voia să ia locul doamnei nu numai în inima principelui, dar şi pe tron. În acest scop a întrebuinţat toate armele arsenalului feminin (…)”, spunea istoricul Constantin C. Giurescu, despre Maria Obrenovici.
Maria i-a facut lui Cuza şi doi copii nelegitimi, dar Cuza nu a divorţat niciodată de doamna Elena. În 1866, când organizatorii loviturii de palat au intrat în dormitorul lui Cuza pentru a-i cere abdicarea, în patul domnitorului era… Maria.
Actriţa lui Eminescu
Toată lumea ştie istoria de amor între poet şi „îngerul lui blond”, Veronica Micle, o doamnă cu veleităţi de poetă, căsătorită şi mamă a doi copii.

Istoria de amor dintre cei doi a început la Viena şi au urmat 17 ani de pasiune devastatoare, împăcări, despărţiri, certuri şi reîntâlniri pline de amor.
Dar mai puţin cunoscută este povestea de dragoste între Eminescu şi actriţa Fanny Tardinisis. În 1864, poetul pleacă la Braşov, fascinat de şarmul şi nurii actriţei şi e angajat de aceasta ca sufleur în trupa ei de teatru, până în martie 1865. Istoricii spun că în această perioadă, între tânărul Eminescu şi muza lui mai coaptă, a avut loc o poveste de dragoste interzisă.
George Ghica şi Liane de Pougy
O tânără ţărăncuţă franţuzoaică, divorţată a avut tot Parisul prins în mrejele şarmului său unic. A fost stea la Folies- Bergere şi în seara debutului, i-a scris lui Edward al II-lea, Prinţ de Wales, pe care nu-l cunoştea: “Sire, în seara asta debutez. Onoraţi-mă cu prezenţa şi aplauzele dumneavoastră şi voi fi cea mai fericită”. Edward a venit la spectacol şi s-a îndrăgostit nebuneşte de ea.

Liane de Pougy a fost una din cele mai elegante şi fascinante curtezane ale Franţei, chintesenţă de feminitate Belle Epoque. Toţi parizienii puternici i-au fost la picioarele împodobite cu bijuterii superbe cu smaralde, pe care le purta numai în pat.

A fost curtezană, amantă şi a visat să devină prinţesă. Şi a reuşit. Pe 8 iunie 1910, Liane s-a căsătorit cu prinţul George Ghica, la biserica St. Philippe du Rule din Paris şi niciunul din membrii familiei mirelui nu a venit la ceremonie. Pentru că neamul Ghica nu era de acord ca George să se căsătoreasca cu “creatura-curtezană”.

Mariajul cu prinţul a durat 35 de ani şi după moartea lui, Liane s-a retras la…manăstire.
Va urma…