Incepem o serie noua de povesti chic despre oamenii pe care-i admiram si despre care credem, cu-adevarat, ca sunt cei mai cool dintre noi toti. Daca istoria si destinul au decis ca multi dintre cei despre care scriem sa nu se fi intalnit niciodat’, ne-am gandit sa-i aducem noi laolalt’. Sa-i lasam sa se priveasca “virtual” si sa ii intelegem mai bine, privindu-i deodat’:).
Conversatii imposibile, pe care le imaginam…posibile.
Asadar, doua actrite, doua muze, doua frumuseti: Alice Cocea si Leny Caler.
S-au nascut la 5 ani distanta. Una la Sinaia, cealalta la Bucuresti.
Amandoua au fost binecuvantate cu frumusete, sarm, talent si ambitie multa.
Alice Cocea a plecat din tara spre stralucitorul si plin de sperante Paris, cand era doar o copila. In 1917 a absolvit Conservatorul din capitala Frantei si imediat a debutat in film.
Leny Caler a studiat actorie la Conservatorul particular de Arta Dramtaica A.Mihalescu si dupa absolvire, a intrat in teatru, in echipa doamnei Sturdza-Bulandra.
Marile pasiuni ale celor doua actrite, deopotriva, au fost iubirile lor. S-au indragostit nebuneste, au fost iubite pana la suferinta, povestile lor amoroase au fost scandaloase si romantice si despre ele au povestit cu patima Parisul si Bucurestii.
Despre nunta extravaganta a lui Alice cu contele de la Rochefoucauld a scris chiar si Colette, iar despre suicidul din amor al aventurierului francez Victor Point, innebunit de capricioasa Alica, toata presa franceza a speculat ani intregi.
Pe Leny, Liviu Rebreanu, a protejat-o si intr-o seara in care antisemiti au huiduit-o, a protejat-o si a condus-o pana acasa, Camil Petrescu a iubit-o incredibil, Mihail Sebastian a adorat-o si i-a scris Jocul de-a vacanta. Tudor Musatescu i-a dedicat intreaga opera, Elly Roman a compus slagare pentru vocea ei, iar Arghezi a scris astfel despre prea-frumoasa Leni: “Vezi, cã nu eşti frumoasã ca o actriţã, ca o cîntãreaţã, ca o femeie. Eşti o bijuterie, albastrã în lumina ochilor, cu mozaicuri, cu metale şi cu vãpseli imposibile în sîngele dumitale, dacã ai. Trebuie sã fii din sticlã şi azbest. Trebuie sã fi venit de prin minerale şi o sã întrebãm dacã nu miroşi a platinã sau a chihlimbar. Dacã ai fi fost fata mea, te-aş fi închis într-o vitrinã şi aş fi pus lîngã dumneata icoana ierodiaconului Ştefan şi un ciubuc de lemn de cireş. ţi-aş fi dat sã ronţãi mãrgãritare şi sã te adãpi dintr-un flacon cu parfum de rãşinã”.
Doua actrite nascute pe acelasi pamant, cu destine amoroase complicate si pline de intrigi spectaculoase, doua frumuseti elegante, admirate una de parizieni, alta de bucuresteni. Despre care nu exista povesti “de conversatie”. Cu siguranta au auzit una de celalalta dar nimeni nu si-a amintit o intalnire de salon intre Alice cea acidulata si dulcea Leni.
Dar noi ne-am gandit sa le punem una langa cealalta. Sa le privim impreuna si sa ne imaginam o conversatie imposibila. Despre moda, vremuri romantice, scandaluri de bon-ton, sali de teatru pline de domni si domnite cu binoclu sau monoclu, doua lumi la mii de kilometri departare, cu apucaturi si pasiuni asijderea, si idoli, si muze din…Romania. Doamna Alice din Paris si mlle Caler din Micul Paris.
O conversatie imposibila, posibila. Mai cool de atat, c’est improbable.
« Elena Farago | Unveiled »
Peste tot