Daca vrei sa te imbraci ca doamna Farago:

« De ce m-ai prins în pumnul tau,
Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca mă doare
De ce mă strangi asa de rău? »
Toti stim povestea Gandacelului. Am invatat poezia doamnei Farago la varsta primei copilarii si a fost prima lectie despre cruzime.
Compasiunea, dragostea, empatia le-am invatat si din versurile in rima simpla si cuvinte usoare pe care le memoram, intelegandu-le sensul, in diminetile de la gradinita. Nu mai avem multe amintiri de atunci. Dar parca poeziile…le-am uitat mai putin.

Elena Farago s-a nascut in familia unor greci instariti din Barlad. A studiat la pensioane particulare din Moldova si, dupa ce tragedia a lovit familia linistita si frumoasa a poetei (intr-un singur an, fratii si mama adolescentei Elena mor, rapusi de gripa), a venit in Bucuresti, unde il intalneste pe I.L Caragiale. Sciitorul, impresionat de forta morala, sensibilitatea si destinul dramatic al tinerei, o angajeaza guvernanta. In casa lui Caragiale si la seratele din conacul lui, Elena a cunoscut oameni de cultura de seama de la inceputul secolului XX si s-a indragostit de literatura. Tot nenea Iancu, i-a facut cunostinta Elenei cu un director de banca din Craiova, Francisc Farago, de care tanara guvernatata se indragosteste si cu care face nunta mare si frumoasa.
A debutat literar in 1902 si timp de jumatate de secol a fost “cea mai poetica si mai personala poeta a generatiei literare”(Lovinescu).
Destinul de roman, sufletul plin de poezie si cuvintele simple, “pline de intalesuri departate” si farmec al unei poete pasionate de literatura pentru copii. Scriitoarea copilariei noastre, Elena Farago. Mai cool de atat…niciunde.