Aproape in fiecare dimineata ii zic vorbe…nu atat de “dulci”. Nu inteleg cum se face de apasa mereu combinatia de numere de interfon care suna la mine in casa. Bibibi…bibibi…bibibi, cam o data la 3,4 zile, la 7 si jumatate fix. Dimineata! Si de fiecare data, ma dau jos din pat mormaind, apas pe buton si-i aud vocea cantata: “Buna dimineataaa. Postaaa!”
Asta-i povestea relatiei mele cu postasul care dureaza de vreo 3 ani. Nu stiu cum arata, dar daca il aud si intre sute de oameni la supermarket, in Ajun de Craciun, va zic sigur ca-l recunosc. Si daca zice: “Buna searaaaa”!
Atat il mai injur de trei ani, incat ne-am gandit ca acum ar fi frumos sa-mi cere scuze. Cu o fapta buna.
Am stat amandoua stramb si am gandit drept care ar fi cea mai buna fapta buna pentru postasul “buna dimineataaa”. Si ne-a venit o idee. Buna, zicem noi:).
Drept pedeapsa pentru gandurile mele urate, urate, urate, a trebuit sa ma trezesc cu o jumatate de ora inaintea lui, adica la 7 punct, sa cobor si sa-i las pe cutiile postale, sus, o gustare si o cana cu cacao buna si fierbinte. Ca pentru Mos Craciun, da. Si un bilet langa (ca un “calaret”, ca sa fim sigure ca-l citeste).
Zis, gandit si facut!
Am pus pe o farfurie un servetel rosu (sa-i placa lui Mosu’ si lui Postasu’:)) 3 biscuiti (am pus unii cu ciocolata si jeleu; ca aia imi plac si mie cel mai mult si mai mult) si o cana cu cacao fierbinte.
Pe biletul-calaret am scris…aaa…citet:):
“PENTRU DOMNUL POSTAS!!! Buna dimineata. In Ajun de Craciun, m-am gandit sa va fac o surpriza si sa va ofer cativa biscuiti si o ciocolata calda ca sa va indulcesc munca si sa va multumesc pentru ca-mi spuneti in fiecare dimineata “buna dimineata”. Si poate incercati sa formati mai rar 14, la interfon:). Dar din cand in cand astept totusi sa formati acelasi numar de mai sus. Pentru ca aveti o voce superba si foarte vesela. O data pe saptamana, ce spuneti:)? Sarbatori fericite si pofta buna!”.
Fapta buna. Si pentru domnul postas si pentru diminetile mele linistite:).
Gata cozonacii:)?