Daca vrei sa te imbraci in stilulul domnului Grigore Moisil:


In 1931, Grigore Moisil pleaca la Sorbona sa-si continue studiile, in urma obtinerii unei mici burse acordate de statul roman. Familia il sustine completand financiar veniturile necesare sederii acestuia in Paris. Era o miza mare, cu care toti erau de-acord, fiind constienti de talentul lui Grigri (cum il alintau ei pe celebrul matematician): sa profite cat mai mult de bunurile intelectuale, pe care in alta parte nu le putea gasi, sa intre in contact cu matematicienii celebri ai timpului si sa intre in societatile savante care se ocupa de matematica si aplicatiile ei in cele mai diverse domenii.
In Franta il reintalneste pe celebrul profesor Vito Volterra, caruia i fusese ghid cu 5 ani in urma, la Cluj, dar si pe Paul Lévy. In cartea semnata a de Viorica Moisil, sotia matematicianulu, “O familie ca oricare alta” (o colectie de scrisori trimise intre matematician si familia sa pe perioada sederii la Paris, este plina de povestiri amuzante, emotionante, pline de analiza a orasului si locuitorilor sai, de grija, ambitie, respect si dragoste intre Grigri si parinti, fratii sai si bunicuta, cea mai rasfatata si cea mai iubita de Moisil.
Matematicianul genial, cel care a pus bazele informaticii in Romania, este recunoscut pentru umorul sau fabulos si internetul si literatura care il evoca sunt pline de ziceri si anecdote apartinand acestuia.
Intr-una dintre scrisorile trimise acasa, Moisil povesteste foarte simpatic intalnirea cu Paul Lévy:
“Azi am inceput contactul cu Parisul intelectual. Azi aveam rendez-vous cu Paul Lévy.  Iti imaginezi, de ieri seara am cumparat o foita de hartie groasa, in care am legat pachetelul si asa mai incolo, pana a devenit un pachet impermeabil. Azi-dimineata, mi-am facut doua ore toaleta, mi-am schimbat gulerul si camasa, si m-am ras cu ingrijire demna de scopuri mai bune, mi-am luat periile cumparate ieri pentru eveniment si mi-am periat hainele, am vrut sa-mi vacsuiesc pantofii, mi-a alunecat cutia de-a rostogolul in balcon, din bacon in strada, unde s-a strivit in fata unui cetatean indignat. Dupa toate aceste peripetii, am reusit sa fiu la statia de destinatie, cu metroul, cu trei sferturi de ora, noteaza bine: trei sferturi de ora … inainte de ora trebuincioasa. In rezumat, evenimentul a fost amplu pregatit. Paul Lévy este un om uscatel, brun, extrem de timid si care scrie multe lucruri bune, dar nu prea stie sa le spuna. La figura e exact ca Ionel Vespremeanu. Dupa primele secunde, am inceput sa terminam. Ca variatie, am deschis pachetelul, am desfacut o hartie, apoi alta hartie, pe urma alta, si i-am explicat ca e un sistem romanesc de a-ti manifesta gratitudinea fata de cineva. Lucrul l-a facut pilaf, a exprimat ca ” c’est n’en pas l’usage” si a adus aminte de un alt Lévy de la Salonic. Dupa care conversatia a rulat asupra bogatiilor miniere ale tarii romanesti, despre transportul petrolului cu cisternele si cu pipeline. Baga insa de seama ca toate hartiile in cari adusesem instrumentul romanesc, tot acest timp, au stat la mine in poala, fiindca n-aveam unde sa le pun. Cu hartiile, palaria si manusile in mana, am alunecat pe scara in jos, precipitandu-ma in fata doamnei Lévy. Si tot cu hartiile in mana am plecat si am coborat cateva etaje”.


Grigore Moisil s-a nascut la Tulcea, pe 10 ianuarie 1906.
Este considerat intemeietorul informaticii in Romania, fiind cel care a promovat si sustinut construirea primelor calculatoare romanesti.  In 1996,  a primit Computer Pioneer Award al societății IEEE.
A fost membru al Academiei Romane, al Academiei din Bologna și al Institutului International de Filozofie.
In 1946, a fost numit  ambasador al Romaniei la Ankara. A fost laureat al Premiului de Stat al Republicii Populare Romane si in 1964, a fost numit, prin decret al Consiliului de Stat,  ”Om de stiinta emerit”.

Mai cool decat Grigri, marele Grigore Moisil, nu se poate!