Daca vrei sa te imbraci ca maestrul Steriadi:

In multe din cartile noastre preferate, pline de nostalgia oamenilor si vremurilor de odinioara, am citit povesti anecdotice despre Steriadi. Unii prieteni il evoca cu umor si spun cu duiosie despre ursuzenia si severitatea personajului, altii isi amintesc mai degraba ciudateniile si spectacolul permanent al intalnirilor cu pictorul si destui spun despre caracterul si principiile cateodata prea stricte ale artistului.
Dar o intamplare povestita de doctorita Alice Magheru ne-a ramas adanc infipta in suflet si ne-a facut sa ne gandim indelung la alegerile si legaturile noastre prea adanci cu lucrurile, obiectele, acumularile.
In 1944, cand Bucurestiul a fost bombardat, a cazut sub explozibil si casa lui Steriadi din Muzeul Kalinderu. Acolo erau depozitate toate lucrarile lui, in afara celor care deja isi gasisera locul in colectii private sau muzee.
Doamna Magheru isi aminteste:
“Dupa bombardament a venit la noi, a intrat in camera si apucandu-su cu amandoua mainile reverele, a spus: “Enfin, seul”. Era ciudat de calm. “Ce s-a intamplat?”, am intrebat noi. “Nu mai am nimic, totul e praf. Sunt liber”. Parea usurat de toata povara lucrurilor si de grija lor. Au fost distruse tablourile lui, dar sib ce mai avea. Lucruri frumoase, un pian extraordinar, o colectie de covoare orientale. Am avut insa impresia ca se bucura scapand de grija lucrurilor”.