Daca vrei sa te imbraci in spiritul Belle Epoque, elegant si distins, ca printesa Olga Romanov:

Mai, 1914. In portul Constanta e vanzoleala mare. Domnite, domni, ofiteri, jurnalisti, hamali, chivute, fete oachese si copii galagiosi stau cu ochii atintiti spre Standart, vasul mare, impunator, cu care familia imperiala rusa, Romanov, a venit de la mii de kilometri distanta.
Toata multimea vrea s-o vada pe Olga, fiica cea mai mare a lui Nicolai II. Se spune despre ea ca poate deveni urmatoarea Regina a Romaniei, sotia foarte tanarului Carol II.
La fotografia de grup cu familia monarhului roman si a ilustrilor sai oaspeti, toti ochii sunt atintiti catre gesturile, privirile, obrajii imbujorati ‘au ba, ai tanarului print Carol si ai frumoasei si impozantei, Olga.
De la stanga la dreapta (din primul plan), ne privesc de un secol:
Maria Nicolaievna, tareviciul Alexei, Nicolae de Romania si Olga Nicolaievna, care-l tine in brate pe micutul Mircea de Romania. In plan secund, Regele Carol I, Imparateasa Alexandra Feodorovna, Tatiana Nicolaievna, printesa mostenitoare Maria de Romania si tarul Nicolae II, bunicul ei. In al treilea plan sunt asezati Anastasia Nicolaievna, Printul Carol II, Ileana de Romania, printul mostenitor Ferdinand de Romania si Regina Elisabeta de Romania.
Multimea visa la o nunta imperiala si se uita de departe la tanara Olga, despre care exigenta madame Bibesco spunea ca “s-au expus voluntar la soare si tenul lor auriu era usor bizar” si care privea rece la cei din jurul ei si mai ales la… aproape adolescentul Carol.
Inima si gandul tinerei fiice a tarului erau departe. Se gandea, fara indoiala, la Pavel Voronov, un ofiter de pe Standart, de pe yachtul imperial, care se pare ca-i luase toata dragostea printesei inca din 1913.
Iar dupa discutiile foarte retinute si reci cu tanarul Carol, toata lumea a inteles. Alta avea sa ne fie regina.
Olga se intoarcea in imperiul tatalui ei fara niciun gand de maritis si istoria ii pregatea, cu atat de multa cruzime, destinul…