Balenciaga, 1950
Am primit dupa sarbatorile de iarna o pelerina traditionala din Viscri. Descoperisem cateva la pensiunea la care am stat in perioada Craciunului si am innebunit dupa ele. Erau facute dintr-o stofa neagra, tesuta in casa, plisata manual, cu o bordura dintr-o panglica verde splendida. Cu o constructie a umerilor fabuloasa. Le-am laudat Ralucai, gazdei noastre, si dupa ceva timp, am primit din partea ei prin Cristi de la ADEPT un exemplar. Trebuie s-o refac un pic si cand spun “refac”, ma gandesc chiar eu sa fac asta! O s-o port toata primavara.
Pelerinele sunt noua mea obsesie. Fara dubiu! Si cum sa nu fie? Sunt romantice, misterioase, lejere, usor de purtat. Arunci una peste umeri, cu gesturi grabite si delicate te inchei la snurul de la gat si dispari in noapte. Oh-la-la! Iti poti construi o poveste, un personaj imediat, vin bine peste orice si iti dau o nota elganta si chic, chiar daca sub ele porti trening si bocanci.
In situatii de camaraderie sau dragoste impartasite, incap si doi sub una. Daca e suficient de ampla.
2 comentarii to “Pelerina”
Tocmai citeam “Intriga matrimoniala” (http://librarie.carturesti.ro/intriga-matrimoniala-257212) iar pelerina era in cazul acesta unul dintre semnele unei crize maniaco-depresive. In timp ce experimenta cu doze de litiu, intr-un acces de impulsivitate, Leonard hotaraste sa-si cumpere o superba pelerina. Si atunci stii ca a luat-o pe ulei
)
Interesant ca cineva incearca sa le aduca la moda. Pun pariu ca se poate, dar nu puteti nega faptul ca pelerina e cam greu de vandut ca accesoriu de moda. Desi pentru Dracula inca merge de minune!
Ah, ce asociere literara simpatica! Nu incercam sa le aducem in moda, doar spunem ce ne place noua. Si cand o sa te intalnesti cu o fata pe strada care poarta pelerina, s-ar putea sa fie una dintre noi.
Pentru ca ne plac si ne par usor de purtat.
Am “rasfoit” si noi blogul tau si ne-a placut! Felicitari!
Salutari dragute de aici.