Balenciaga, 1950

Am primit dupa sarbatorile de iarna o pelerina traditionala din Viscri. Descoperisem cateva la pensiunea la care am stat in perioada Craciunului si am innebunit dupa ele. Erau facute dintr-o stofa neagra, tesuta in casa, plisata manual, cu o bordura dintr-o panglica verde splendida. Cu o constructie a umerilor fabuloasa. Le-am laudat Ralucai, gazdei noastre, si dupa ceva timp, am primit din partea ei prin Cristi de la ADEPT un exemplar. Trebuie s-o refac un pic si cand spun “refac”, ma gandesc chiar eu sa fac asta! O s-o port toata primavara.
Pelerinele sunt noua mea obsesie. Fara dubiu! Si cum sa nu fie? Sunt romantice, misterioase, lejere, usor de purtat. Arunci una peste umeri, cu gesturi grabite si delicate te inchei la snurul de la gat si dispari in noapte. Oh-la-la! Iti poti construi o poveste, un personaj imediat, vin bine peste orice si iti dau o nota elganta si chic, chiar daca sub ele porti  trening si  bocanci.

Roosvelt, in compania lui Stalin si Churchill, arata  impecabil cu pelerina lunga, zambetul discret si tigara aprinsa intr-o mana.

In situatii de camaraderie sau dragoste impartasite, incap si doi sub una. Daca e suficient de ampla.