Daca vrei sa te imbraci in stilul regelui:

In primavara anului 1866, viitorul rege al Romaniei calatoreste spre tara, sub numele fictiv Karl Hettingen. Nimeni nu stie ca este al doilea fiu al principelui Karl-Anton de Hohenzollern-Sigmaringen, ales printr-un plebiscit, cu o majoritate zdrobitoare, ca domn al Romaniei. Voiajeaza incognito pentru ca marile puteri nu-l vor, din ratiuni politice, la tronul Romaniei si intentia lui este sa le puna in fata unui fapt implinit. Karl, in momentul in care ajunge pe teritoriul romanesc, la Turnu-Severin, devine Carol si roman.
Pe 10 mai, Alteta Sa Serenisima Principele Carol de Hohenzollern, ajunge pe la bariera caii Mogosoaia in capitala impodobita festiv si intampinat de bucuresteni si ostasi.
Noul domnitor primeste de la Dimitrie Bratianu cheile orasului.
Primele lui cuvinte in limba romana sunt “Jur a fi credincios legilor tarii, a pazi religiunea Romaniei, precum si integritatea teritoriului ei si a domni ca Domn Constitutional.” Din acel moment, Carol a traieste, munceste, gandestet si lupta pentru Romania si romani.


Carol I si-a asumat responsabil si pana la capat misiunea de a reorganiza tara. O tara inapoiata, cu institutii corupte sau fragile. Dragostea neconditionata si increderea cu care l-au intampinat romanii au fost extraordinare si i-au dat increderea si entuziasmul de a lupta pentru o tara pe care a acceptat-o sa devina a lui. El a cerut inca de la inceput tuturor romanilor “sa munceasca cu rabdare la opera comuna”. Si a reusit. Sa obtina pentru Romania un statut international mult mai bun.


Sa alterneze iscusit puterea intre conservatori si liberali, pastrand astfel un echilibru politic pe toata durata domniei sale. Sa realizeze planul architectural si urbanistic al Bucurestiului (toate bulevardele, cladirile frumoase cu care ne mandrim acum sunt construite in perioada lui Carol: Bulevardul Elisabeta, Calea Victoriei, Bulevardul Carol; palatele de pe Calea Victoriei, Muzeul de Istorie, CEC, Minsterul Agriculuturii, Universitatea, Palatul de Justitie, Fostul Palat al Parlamentului din curtea Mitropoliei, Banca Nationala, casele frumoase facute de bogatasii dupa modelul celor de la Paris si Viena din Bd. Dacia, zona Ioanid, Bd. Lascar Catargiu,Bd. Ana Ipatescu, Calea Victoriei, toate acestea aducandu-i Bucurestiului titulatura “micul Paris”). Sa adopte Constitutia Romaniei, una dintre cele mai democratice si mai apreciate. Sa modernizeze structurile economice. Sa dezvolte invatamantul, cultura si sa incurajeze si sa sustina generatii noi de intelectuali. Sa afirme autonomia statului roman. Sa dezvolte o armata buna, capabila sa ne apere interesele.


Deviza regelui Carol I: “Totul pentru tara, nimic pentru mine”.
Mai cool, nu! Nu se poate!