Daca vreti sa va imbracati in stilul domnului Celibidache:
camasacravatacostumpantofi sport
In anii 30, Celibidache era venit la Bucuresti din Iasi, studia matematica si filosofia, era mare amator de jazz si lucra pe post corepetitor la scoala de dans al coregrafei talentate, cu nume de eroina de roman, Iris Barbura, prima lui mare iubire.

Iris Barbura

Tatal lui Celibidache, ofiter de cavalerie si prefect, visa la o cariera politica pentru fiul sau. Asa ca, dezamagit de Sergiu,  ii retrage sustinerea financiara, prevestindu-i o soarta “teribila”, cea de de pianist de jazz”. Celibidache merge mai departe insa si bine face. Azi este reunoscut drept unul dintre cei mai mari dirijori ai lumii.

Petru Comarnescu evoca si el in revista Timpul din 1945, perioada de inceput a carierei artistice a lui Celibidache:
…Acum vreo zece ani, am cunoscut, in cercurile artistice ale tinerei generatii de atunci, pe un tanar in care am intuit dintru inceput o vocatie exceptionala. Aparentele îi erau neprielnice. Si el, ca si atatia alti incepatori, se plangea ca nu poate face nimic temeinic in tara, frecventand intre timp cafenelele, ratacind prea des pe Calea Victoriei, intarziind serile in grupurile de oameni nerealizati ai muzicii, picturii, dansului. Venea de la Iasi, unde era si mai putina oportunitate pentru dezvoltarea unui talent, desi Iasul si Moldova au dat si vor mai da personalitati exceptionale. … E drept, Sergiu Celibidache parea a avea indeletniciri si preocupari exotice si neserioase in mediul nostru. Se interesa pe atunci mai ales de jaz, iar la noi jazul este inca socotit o muzica usoara si nerelevanta, chiar daca specialistii stiu cata inovatie tehnica si expresie, tipica unui secol de revarsare biologica si revenire la primitivismul iluminat, reprezintă… Sergiu Celibidache, care, ca tip, aduce cu un mulatru din America, semanand deci cu aceia de a caror arta s-a lasat dospit la inceput, adevereste prin exceptionala-i cariera ca vocatia este mai puternica decat orice, dar ca numai ajutata de un mediu prielnic poate trece in realizare. De asemenea, el a inceput cu ceea ce îi oferea mai nou si mai la indemana actualitatea natala si mondiala, pentru a se ridica la arta cea mai pretentioasa si la putinta de a dirija una din marile orchestre ale lumii. Ii uram sa repete, cu propriile lui viziuni si daruri, si chiar cu mai mult noroc experienta si reusita marelui Enescu, dirijorul infinit mai pretuit in strainătate decat in tara si compozitorul inca neinteles, a cărui Simfonie a III-a cu cor va fi pretuita cum se cuvine doar peste decenii“.

Atat de cool!

sursa 1