Daca vrei sa te imbraci ca Iosif Sirbu, primul nostru campion olimpic:

“In marele concert al sportului, tirul reprezinta muzica de camera. E o sonata pentru vioara solo. Totul e limpede si viguros. Si tragatorul e singur. E doar cu sine insusi… Trambitele asurzitoare ale fotbalului au amutit treptat, dincolo de zidurile adolescentei. In tir totul e grav si profund…
Aici nu e teren de fotbal, ci o catedrala a sportului. Daca vreti sa intrati in ea, pasiti in varful picioarelor, iar daca aveti alte ganduri, dispareti repede, ca pe aici se mai rasucesc si urechi…” spune a primul nostru medaliat cu aur la o olimpiada, Iosif Sirbu, tragator de elita.
S-a nascut in 1925 la Sibot, in Alba in familia modesta a unui taran, Danila Sirbu. Cand Iosif este prunc, familia se muta in capitala in cautare de slujba si viata mai buna.
In 1937, Iosif pune pentru prima data mana pe o arma si cand implineste 14 ani castiga “Cupa Orasului Bucuresti” la tir.
Cativa ani mai tarziu vine razboiul si tanarul Iosif pleaca pe front, participand intre timp si la concursurile militare cu arma de razboi . In 1946 participa si castiga concursul national de tir la arma libera pozitia in picioare.

Anul 1952 este cel mai important din cariera lui Sirbu. Obtine doua titluri si doua medalii de argint la Mondialele de la Oslo (Norvegia), unde se imprieteneste cu finlandezul Pauli Aapeli Janhonen, unul dintre marii campioni ai tirului din acea vreme. Intr-o coresprondenta cu acesta, Iosif se antreneaza pentru olimpiada, pentru ca Romania era izolata, iar sursele de informatii erau atat de putine.
Dupa o competitie stransa, Iosif Sirbu reuseste sa se claseze pe locul intai la proba de tir, arma libera, calibru redus, 40 focuri, pozitia culcat. Si astfel, pentru prima data intr-o competitie olimpica lumea asculta imnul Romaniei.
Cool, cool, cool, de 40 de ori, cool:).