Daca vreti sa va imbracati ca d-na Prodan Bjønrson:


Maria Elena Viviane Eva Bjørnson este considerata de colegii ei de breasla una dintre cele mai importante scenografe din Anglia.
S-a nascut in 1949 la Paris, din mama romanca, Mia Prodan, si tata norvegian, Bjørn Bjørrnson.


Maria si mama ei, Mia

Ambele familii au o istorie importanta. Bunicul ei pe linie paterna este dramaturgul câștigător al Premiului Nobel pentru literatură, Bjørnstjerne Bjørnson, a carui statuie se afla in fata Teatrului Norvegian din Oslo.


Teatrul National din Oslo

Familia Prodan de Kisbunn, o familie veche de arhiduci. Bunicul din partea mamei a fost Avocatul Poporului si Seful Justitiei in Romania. Strabunicul, Nicolae Prodan de Kinsbunn, a fost directorul Teatrului National Roman si prieten bun cu George Enescu. Bunica ei, Maria Cutzarida-Cratunescu, a fost prima femeie-doctor din Romania, o Florence Nightingale in varianta romaneasca.
Sensibilitatea si puterea imaginative ale Mariei se manifesta din copilarie, in parte datorate probabil unei nesigurante si angoase traite si simtite permanent din cauza dificlultatilor vietii de refugiat, dar si de copil nerecunoscut de tata.
Povestea Mariei si a Miei, mama ei, e una dramatica si teribil emotionanta. Pentru ca e cea a unei relatii puternice si profunde intre mama si fiica, unite in fata tuturor greutatilor. Si incepe cand Mia se angajeaza in servicul diplomatic roman de la Copenhaga. Ocupatia nazista, o aduce in situatia de refugiata si ajunge sa lucreze la Legatia Regala Romana din Suedia pana 1946. Dupa venirea comunistilor la putere nu mai are cum sa se intoarca in Romania. Fratele ei, Piki, este trimis in gulagul sovietic pentru 20 de ani, iar parintii lor pierd intreaga avere. Mia se hotareste sa plece la Paris si reuseste printr-un prieten danez sa mearga in Norvegia, unde asteapta o oportunitate sa plece spre Franta. Bjørn Bjørnson, prieten cu prietenul danez se ofera sa o ajute.


Tatal Mariei, Bjørn Bjørnson

Insa, cunoscut afemeiat si experimentat (are 20 de ani in plus fata de Mia), Bjørnson o seduce si ramane gravida. Bjørn, deja insurat cu alta femeie, refuza sa o recunoasca pe Maria. Mia il da in judecata si castiga. Bjørnson, om de afaceri cu stare, e obligat sa plateasca pentru intretinerea Mariei 12 lire pe luna. Mia reuseste sa plece in Franta unde studiaza la Sorbona limba franceza, intre 1948 si 1950.
In 1950, mama Mariei, disperata si bolnava de tuberculoza, pleaca la Londra si se angajeaza femeie in casa la o familie de romani, unde este abuzata si tratata teribil. Apeleaza la Ion Ratiu, singura persoana pe care o mai cunostea in oras, cel care fusese la scoala cu sora ei, Elena. Ion Ratiu a fost indragostit de Elena; a si cerut-o in casatorie, dar l-a refuzat. Ion Ratiu, impreuna cu sotia sa, Elisabeth, au grja de Maria.
Mia se angajeaza la BBC ca femeie de serviciu, unde inteligenta si calitatile lingvistice a ajuta sa lucreze pentru BBC, sectia romana, intre 1952 si 1963.
Ca sa se intretina, mai tine ore de limba romana ocazional la scoala de limbi straine “Berlitz”.
Inca de cand era mica, Maria desena costume pentru oameni pentru care le scornea si povesti. Toate era extrem de expresive si pline de emotie si vitalitate.


O schita a Mariei, din copilarie

Cand implineste 14 ani, Maria il intalneste pe Cecile Collins care ii spune Miei ca e un geniu si cel mai bine ar fi s-o indrume spre scenografie, nu pictura cum se gandea.
Ca sa-i poata plati scoala Mariei, Mia pleaca in 1963 ca interpret la Ministerul Afacerilor Externe din Niger. Maria ramane din nou cu familia Ratiu.
Sustinuta de Mia, Maria urmeaza cursurile la Glen Byam Shaw School, apoi la Central School of Art Design, unde l-a avut professor pe scenograful Ralph Koltai.
Isi incepe cariera in 1970 la Citizens Theatre din Glasgow, unde creaza scenografiile pentru In the Jungle of Cities, Cinderella, Life of Galileo, Puss in Boots, The Crucible, The Three Sisters, The Threepenny Opera si Tiny Alice. A lucrat si pentru Scottish Opera si the Wexford Festival. Recunoasterea ei a venit odata cu spectacolul The Tempest, pus in scena la Royal Shakespeare Company, in 1983.


Maria, pictata de Yolanda Sonnabend

Producatorul Cameron Mackintosh este incantat de scenografia spectacolului si ii propune sa lucreze pentru The Phantom, prima ei productie comericala. Este unul dintre cele mai de succes spectacole si a fost pus in scena de Andrew Lloyd-Weber. Pentru aceatsa scenografie, Maria Prodan Bjørnson primeste un premiu Tony si un Drama Desk Awards si include elemente senzationale: candelabrul care cade, gondola subterana si scarile care se schimba. De-asemenea costumele somptuoase din spectacol poarta semnatura ei.

Pe langa premiile pentru scenografia de la Fantoma de la opera, Bjørnson a mai primit Medalia de aur la Quadreniala de scenografie de la Praga in 1975 si Premiul Franco Abbiato in 1999.
Creatia ei pentru Fantoma de la opera a devenit reper in domeniu si a restabilit standardele din scenografie.
Dupa succesul cu spectacolul lui Weber, afla ca tatal , care nu a recunoscut-o niciodata, a murit si i-a lasat mostenire averea: 2 fabrici, una de perne si saltele si una de flori de matase, o ferma de vulpi si mai multe case de vacanta pe coasta Norvegiei.
Maria a cunoscut saracia si apoi bogatia, pe care o detesta din tot sufletul. O mare parte din banii mosteniti si castigati ii doneaza unor asociatii caritabile din Romania, infiinteaza Asociatia scenaristilor si autorilor romani si a sustinut proiecte de terapie prin vorbire in Sri Lanka si a sustinut in cariera studentii la design.
Cu o cariera de peste 30 de ani in scenografie, Maria Prodan semneaza scenografiile pentru Follies (West End, 1987), Aspects of Love (West End 1989, Broadway 1990), The Marriage of Figaro (Grand Opera of Geneva, 1989), Cosi Fan Tutti (Glyndebourne Opera, 1991), Measure for Measure (Royal Shakespeare Company, 1991), Sleeping Beauty (Royal Ballet 1994), Macbeth (La Scala, 1997), Britannicus and Phedre (Almeida Theatre, 1998), Plenty (Albery Theatre/West End, 1999),The Cherry Orchard (Royal National Theatre, 2000), Ernani (Welsh Opera, English National Opera, 2000),Cat on a Hot Tin Roof (West End, 2001), The Cunning Little Vixen (ENO, 2001), Don Giovanni (Royal Opera, 2002)
In momentul in care moare, Maria Prodan, pregatea alte trei productii: Il Trovatore pentru Opera din Paris; Les Troyens, pentru Opera Metropolitana si The Little Prince, la Houston Grand Opera.


O poveste frumoasa de viata a unei romance care e admirata si apreciata in lumea larga pentru munca si talentul ei. Mai cool de atat nu se poate.